eLiberatica
Vineri şi sâmbătă am fost la Braşov unde am participat la eLiberatica, o conferinţă despre Open Source şi despre modelul de afacere promovat pe baza softului open source.
Ce am văzut ?
Am văzut nişte “zei” ai industriei care în forma lor lumească arată mai banal decât trei sferturi din populaţia ţării. Am văzut un Zak Greant pasionat de ceea ce face, “pe val” încă de când valul nu era. Un Brian Behlendorf degajat şi foarte modest pentru un om care a participat la crearea valului. Kurt von Finck un american tipic, energic şi vorbăreţ. Am mâncat bomboane cu vodka de la Michael (Monty) Widenius.
Şi multe alte lucruri bune şi oameni excepţionali ( nu spun pupincurisme da? ). Nu pot să îi enumăr pe toţi dar pe mulţi îi veţi regăsi in lista conferenţiarilor.
Am mai văzut oameni pasionaţi de ceea ce fac dar şi oameni ce au venit cu speranţa de a afla “the next big thing” din care ar putea să scoată şi ei bani. Prea pe partea materiala… dacă mă înţelegeţi.
Ce concluzii de business am tras?
Din prezentările făcute am înţeles că dezvoltatorii de soft open source se bazează pe vânzarea de servicii, de la consultanţă până la personalizarea aplicaţiei.
Monty spunea că veniturile din servicii ale MySQL se ridică până la 50% din cifra de afaceri.
Toţi au promovat un model de afacere ce se bazează pe creearea unei comunităţi în jurul softului lansat.
Şi cum în mod clar nu am o idee revoluţionară în domeniu sau măcar de nişă… evident că voi căuta un proiect la a cărui comunitate să mă alătur şi la a cărui dezvoltare să particip.
Ce concluzii personale am tras ?
Iniţial, când m-am înscris, m-am uitat la “ofertă” ca tot românu’ … “tare frate !”.
La sfârşitul conferinţei am avut ocazia, încă o data (sper că ultima), să simt pe propria piele cât de uşor poţi trece de la “profesionist” la “ignorant”.
Ştiţi filmele alea de căcat cu happy-end şi multe pupături şi lacrimi la final ? Toate au un mesaj ce îndeamnă la socializare si comunicare.
Filmul a fost totalmente diferit (şi excelent) dar concluziile sunt aceleaşi.
O fi timpul relativ în teorie dar în practică e foarte finit … maxim 18 ore pe zi poţi să le dedici activităţilor conştiente.
Scârbit de marea de “consumatori” “trendy” şi mediocri am ratat interacţiunea cu OAMENI. Ba chiar mai grav, am ignorat existenţa unora ce nu se leagă direct de domeniul meu.
Am constatat că trebuie să dedic mai mult timp comunicării în mod clar.
Primii paşi i-am făcut alăturându-mă iniţiativei GeekMeet pornită de Filip