anarhism.ro

Profitând de o relaxare forţată zilele astea, adică mi-am băgat pula în muncă înainte să o iau razna, am făcut ce nu am făcut de mult… adică m-am uitat la televizor.
Ocazie cu care am reuşit să imi găsesc exemplificare pentru unul din motivele pentru care urăsc rasa umană.

Deci ce am reuşit eu să văd în două zile ? Două documentare doar… că excesul de tv prosteşte.

Primul documentar, pe National Geographic, era despre Lemuri şi despre faptul că ei nu se reproduc în captivitate iar habitatul lor se diminuează.
O astfel de zonă de habitat o reprezentau pădurile din Malawi, o ţară de prin Africa. Remarcaţi timpul trecut folosit. “Reprezentau”. Pentru că aceste păduri au dispărut fiind exploatate de o populaţie fomistă.
Şi acum vine partea “frumoasă”. Populaţia asta e fomistă pe bune… în cel mai pur sens al cuvântului, nu ca “muritorii de foame” de la colţ de la noi care au undeva la 80-100kg fiecare … stiu stiu … de la o dietă proastă cu multe grăsimi.
Oamenii aia câştigă sub 1$ pe zi. Cine are salariul de 70 ron să ridice mâna. Cred că si cerşetorii câstigă mai mult de 1$/zi.

În fine… nu comparaţia cu cerşetorii noştri e subiectul.
Eu mă întreb cât de “uman” este gestul de a înfrumuseţa un om în detrimentul hrănirii a 20.000 de oameni pentru o zi ŞI al salvării unei specii pe cale de dispariţie ?

Acesta e doar un mic exemplu al lipsei generale de perspectivă, al incapacităţii de a privi în ansablu şi de a gândi o acţiune la valoarea ei globală.

Ce valoare reală au strângerile de fonduri “pentru x care suferă de y şi are nevoie de z mii de dolari pentru operaţie” ? Ce câştigă omenirea prin salvarea unei fiinţe care, în cel mai bun caz, va avea o viaţă “normală” şi mediocră. Evident de cele mai multe ori nici măcar atât. Vă fi un nesfârşit şir de probleme medicale.

Nu cumva caritatea asta unidirecţionată e un fel de sedativ ce te face să dormi liniştit că “ai facut un bine” ?

Nu faci asta pentru că viaţa de căcat pe care o duci te face să te bucuri la orice reuşită a unui ordinar ca tine ?
Contribuind la reuşita unui nimic visezi că, poate, într-o zi vei fi tu cel propulsat de nemărginita “bunătate” a celor din jur ?

Discutam eu mai demult despre Wikipedia şi cât de tare mi se pare mie.

Ei bine vin după încă o decepţie documentaristică. Aseară, din pură curiozitate, în timp ce ascultam o trupă de care am auzit doar eu şi cu mine (foarte probabil), am căutat date despre ei… culmea.. am găsit un articol chiar bine închegat. Trupa este Turmion Kätilöt. Aţi auzit de ei, ştiu.

Uimit de rezultat şi având în minte mult mediatizatul deces al actorului Adrian Pintea am căutat şi acest articol. Din câte se vede a fost scris clar după moartea sa deoarece nu conţine decât descrierea decesului.
Dacă ai vrea, cuprins de nostalgia filmelor din tinereţe, să afli mai multe date despre el, tot ce găseşti e o listă anostă a rolurilor jucate.
Nu vreau să vorbesc de Ernest Maftei. Şi probabil mulţi alţii.

Chiar trebuie ca ceva/cineva să dispară definitiv pentru a se scrie despre? Multe date sunt irecuperabile dacă nu sunt scrise la timp.

Ce putem face ?

Cineva mi-a sugerat să încerc să contactez profesori de limba engleză care, în lipsă de inspiraţie, ar putea să le dea ca temă elevilor traducerea unui articol. Română-engleză sau engleză-română … nu contează, sunt foarte mulţi care ar vrea să afle mai multe despre ţara noastră şi nu au de unde. (more…)