când scrisul devine obligaţie
În ultima vreme am fost foarte ocupat, mi-am schimbat job-ul, m-am implicat în 2 proiecte mărişoare şi am început redesign-ul scheletului (colecţia de funcţii 
) folosit în fiecare aplicaţie (da… sunt prea prost/încăpăţânat să folosesc un framework … voi scrie eu şi despre asta ).
Dar nu despre asta era vorba. Ideea este că am simţit de câteva ori “obligaţia” de a scrie şi cu toate ca am ceva (multe idei ) începute ca draft-uri nu am concretizat nimic. Nu am avut chef sau inspiraţie.
La un pahar de vorba cu mine am constatat că îmi place să scriu, să îmi exprim ideile dar că am alte priorităţi. Şi am mai constatat că o idee se conturează în ceva mai mult de 2-3 zile. Precum ne spunea noua o profesoară “numără de 2 ori până la 10 şi după aia spune ce vroiai”.
Mi-e … scârbă, să zicem… de “blogger”-ii care au blog doar pentru că cineva i-a băgat în seamă. Screm zilnic câte un post, îşi dau cu părerea despre orice, doar doar nu le pleacă vizitatorii. Oamenii pe care Google “i-a scos din foame” şi care fac o meserie din scrierea unui jurnal online.
Nu mi-am pus nici un fel de google analytics sau statistică pe blog. Scriu pentru plăcerea mea, citeşte cine vrea şi are plăcere.
Nu am de gând să îmi scot blog-ul “la produs” pentru că “am ceva vizitatori”.