Oameni ce 99% din an sunt atei sau nu au nici o treabă cu biserica… brusc … sunt loviti de SFÂNTA LUMINĂ !
Şi evident imi doresc şi mie acelaşi lucru ! Bă las-o moartă…

Acum ceva vreme, când în Bucureşti s-a făcut măreaţa colectare de electrocasnice pentru reciclare, cineva spunea (Prigoană parcă ??) cum ca nu de acţiuni hei-rupiste avem noi nevoie şi cum ele nu rezolvă nimic.

Ei bine, privind lucrurile în această lumină (sfânta lumină, evident) realizez câtă dreptate avea omul.

Uiţi de familie, prieteni şi rubedenii tot anul şi … gataaaa… un sms la “all contacts” plin de dulcegării de căcat te-a scos.
Unde e bunătatea asta creştinească atunci când te plimbi pe stradă şi toţi se uită numai la îmbrăcăminte, încălţăminte şi freză să vadă dacă o duc “mai bine” ?
Unde sunt “Sănătate şi fericire ţie şi familiei tale !” când stai în maşina 1-2 ore blocat într-o intersecţie ?
Unde e căldura şi bucuria dată de întâlnirea cu “aproapele” tău ?

Pula. De fapt vrei să îi vezi morţi.
Ba nu. Nu vrei să ii vezi de loc. Îţi respiră aerul şi îţi ocupă locul.

Zilele astea am tot citit post-uri anti-ipocrizie de sărbători şi, ca de fiecare dată când e vorba de ceva bun dar anti-mainstream, mă întreb “Teoria ca teoria … da’ practica ?”.
Ce facem împotriva hoardelor de consumatori dresaţi să ia “o atenţie”, prostiţi că un sms poate înlocui un an fără “salut”.
Evident tot ce poţi să faci e să NU faci.

Drept urmare… nu am luat nici un cadou, nu am dat nici un mass-sms, nu am luat brad (poate îmi spune şi mie cineva de unde pula mea tradiţia asta a defrişării ?), nu am luat cozonaci şi în general nu am cumpărat nimic mai mult ca de obicei.

Şi mai fac ceva concret … după ce luni de zile am aşteptat “momentul” m-am săturat doar de vorbe fără fapte… drept urmareee.. ta-daaaa.. fac public http://share.anarhism.ro (din lipsa de timp pentru proiect momentan e pe linie moarta)

Acum să vă văd la “bunătate” şi “generozitate” … şi evident “sfânta lumină”

P.S: în timp ce scriam am ascultat de vreo 2-3 ori The Exploited - I Never Changed (doar mi-am rafinat ideile)

Deci ce am reuşit eu să văd în două zile ? Două documentare doar… că excesul de tv prosteşte.

Primul documentar, pe National Geographic, era despre Lemuri şi despre faptul că ei nu se reproduc în captivitate iar habitatul lor se diminuează.
O astfel de zonă de habitat o reprezentau pădurile din Malawi, o ţară de prin Africa. Remarcaţi timpul trecut folosit. “Reprezentau”. Pentru că aceste păduri au dispărut fiind exploatate de o populaţie fomistă.
Şi acum vine partea “frumoasă”. Populaţia asta e fomistă pe bune… în cel mai pur sens al cuvântului, nu ca “muritorii de foame” de la colţ de la noi care au undeva la 80-100kg fiecare … stiu stiu … de la o dietă proastă cu multe grăsimi.
Oamenii aia câştigă sub 1$ pe zi. Cine are salariul de 70 ron să ridice mâna. Cred că si cerşetorii câstigă mai mult de 1$/zi.

În fine… nu comparaţia cu cerşetorii noştri e subiectul.
Eu mă întreb cât de “uman” este gestul de a înfrumuseţa un om în detrimentul hrănirii a 20.000 de oameni pentru o zi ŞI al salvării unei specii pe cale de dispariţie ?

Acesta e doar un mic exemplu al lipsei generale de perspectivă, al incapacităţii de a privi în ansablu şi de a gândi o acţiune la valoarea ei globală.

Ce valoare reală au strângerile de fonduri “pentru x care suferă de y şi are nevoie de z mii de dolari pentru operaţie” ? Ce câştigă omenirea prin salvarea unei fiinţe care, în cel mai bun caz, va avea o viaţă “normală” şi mediocră. Evident de cele mai multe ori nici măcar atât. Vă fi un nesfârşit şir de probleme medicale.

Nu cumva caritatea asta unidirecţionată e un fel de sedativ ce te face să dormi liniştit că “ai facut un bine” ?

Nu faci asta pentru că viaţa de căcat pe care o duci te face să te bucuri la orice reuşită a unui ordinar ca tine ?
Contribuind la reuşita unui nimic visezi că, poate, într-o zi vei fi tu cel propulsat de nemărginita “bunătate” a celor din jur ?

Citind ultimul post al lui Dragoş m-am enervat. Iar. Pe mai multe chestii.
Dar mi-am amintit şi de bine.

Acum vreo 2-3 săptămâni au fost câteva discuţii despre development-ul de tip AGILE. Atunci m-am gândit prima oară la Ghelir.ro ca fiind cel mai bun exemplu de dezvoltare AGILE.
Câţi îşi mai amintesc site-ul iniţial ? Câţi aţi sesizat cum zilnic a mai apărut un link/funcţionalitate ? Regret ca nu am facut un screenshot acum 3 luni (chiar azi, sau mâine …depinde când public, se împlinesc aceste 3 luni) .
Sunt ferm convins ca funcţionalităţi precum “Sugereaza un produs” sau “Arhiva” nu existau. Sincer parcă ţin minte că la început nu aveai cont ci doar un formular de comandă. Se prea poate să mă înşel.

Ideea pe care vreau să o subliniez este că site-ul a evoluat, s-a adaptat necesităţilor şi cererii.

Ştiu sigur că am fost foarte intrigat când am citit istoria primelor 10 zile .

Am petrecut cateva luni de munca pentru cateva zeci de mii de linii de cod in Perl, Postgresql, CSS/JS si LaTEX sub Linux.

La cum arăta iniţial mai mult de 2-3 săptămâni de development nu i-aş fi dat. Ba chiar mi s-a părut lansat în grabă, cu frică de a nu pierde întâietatea.

Dar să revenim la nervii iniţiali. În ultimul post ni se expun in mod foarte calm si civilizat nişte inadvertenţe între interviul acordat şi cel publicat. Personal cred că a fost prea finuţ (poziţia nici nu îţi permite) ca să exprime toate pulile in gură pe care le-ar fi băgat.
Ce descrie el este un interviu absolut banal despre o afacere. Ce ni se prezintă în interviul publicat este o poveste aditivată tipic de “jurnalişti”. Eu i-aş numi mai degrabă hiene. Mereu dornice de cadavre si scandal.

De ce m-am enervat ?
Pentru că astfel de articole pun persoana într-o lumină proastă si lasă o impresie eronată cititorului.
Şi de ce ma interesează ?
Pentru că Dragoş este unul dintre “ăia” (”ăia” = manageri, patroni, etc) dar care îşi face bine treaba şi îşi înţelege bine rolul.
Şi pentru că m-a uimit cu vârsta la care face toate astea :).

Mult succes cu http://www.mybargain.biz/ .
Pentru că merită.

Ei bine vin după încă o decepţie documentaristică. Aseară, din pură curiozitate, în timp ce ascultam o trupă de care am auzit doar eu şi cu mine (foarte probabil), am căutat date despre ei… culmea.. am găsit un articol chiar bine închegat. Trupa este Turmion Kätilöt. Aţi auzit de ei, ştiu.

Uimit de rezultat şi având în minte mult mediatizatul deces al actorului Adrian Pintea am căutat şi acest articol. Din câte se vede a fost scris clar după moartea sa deoarece nu conţine decât descrierea decesului.
Dacă ai vrea, cuprins de nostalgia filmelor din tinereţe, să afli mai multe date despre el, tot ce găseşti e o listă anostă a rolurilor jucate.
Nu vreau să vorbesc de Ernest Maftei. Şi probabil mulţi alţii.

Chiar trebuie ca ceva/cineva să dispară definitiv pentru a se scrie despre? Multe date sunt irecuperabile dacă nu sunt scrise la timp.

Ce putem face ?

Cineva mi-a sugerat să încerc să contactez profesori de limba engleză care, în lipsă de inspiraţie, ar putea să le dea ca temă elevilor traducerea unui articol. Română-engleză sau engleză-română … nu contează, sunt foarte mulţi care ar vrea să afle mai multe despre ţara noastră şi nu au de unde.
Ideea mi se pare din ce în ce mai bună.

Pro:

• reprezintă un exerciţiu bun datorită faptului că articolele sunt scrise folosind un vocabular bogat ( în general )
• varietatea articolelor contribuie la cultura generală
• obişnuitele si enervantele compuneri despre nimis se pot transforma in

Contra:

• dintr-o anumită perspectivă sună a exploatare (ca şoimii patriei care ieşeau la cules cartofi obligatoriu)
  ( pe de altă parte activitatea nu mi se pare deloc negativă )

Ideea proprie este de a creea un sistem de remuneraţie pentru cei ce contribuie ca editori. Acum aş avea mare nevoie de sugestii privind cuantificarea acestor contribuţii.
Mă gândeam pentru traduceri la un preţ/cuvânt.

Evident aş vrea ca aceşti bani să vină ca o completare a plăcerii cuiva de a contribui. Un bonus.

Aici chiar aştept idei păreri.

De ce sunt buni programatorii români ?
De ce avem ŞI programatori buni ?
(discuţia de aici m- determinat să fiu mai clar, mulţumiri celor care au avut bunul simţ să citească înainte de a comenta )
Şi asta o spun mulţi de “afară” nu ei.

Pentru că, spre deosebire de cei din alte ţări, aici trebuie să te zbaţi mult pentru a face ceva pe plan profesional.
Dacă la ei ai laboratoare dotate cu aparatură de ultimă oră la noi găseşti osciloscoape din ‘70 primite donaţie.
Dacă la ei ai acces la biblioteci cu zeci de mii de titluri la noi completezi 10 fişe pentru a obţine o carte. Care carte e în 3 exemplare pentru că “o găsiţi şi la chioşc, e a lu’ domn’ profesor x” si costă cât jumătate din salariul mediu.

Dar suntem români şi trecem şi peste asta… mai împrumutăm de la prieteni, mai căutăm pe net. Ne chinuim puţin şi rezolvăm.

Începem frumos munca în domeniul ales. Dar ca să munceşti ai nevoie de x programe instalate. Ai nevoie de un server de test. Ai nevoie de teste in retea cu diverse configuratii.
Sysadminul e de obicei un tip care a venit pe bani puţini “ca să înveţe şi el”. Asta pe nervii tăi cât timp stai fără reţea sau server.
Şi uite aşa înveţi şi tu să instalezi un server. De nervi pe incompetenţi.
Înveţi si ceva reţelistică. Înveţi si pe dracu până la urmă. De nevoie.
Parcă era şi o vorbă cu “nevoia ne învaţă”.

Unde e problema ?

Problema vine abia după ce devine bun la toate. Obişnuit cu incompetenţa ce îl înconjoară, programatorul român, le face el pe toate.
Uită să comunice, să împărtăşească sau să accepte şi soluţiile altora.

Cu toate că în mod clar nu sunt cel mai strălucit exemplu (sau măcar exemplu) de programator am constatat pe pielea mea această problemă.
După 2 săptămâni în noul loc de muncă nu ştiu cum îi cheamă măcar pe 3 dintre cei 20 de colegi. Azi am descoperit că sunt oameni care FOLOSESC un YUI, Prototype sau jQuery. Am fost atât de pornit pe ideea mea de “alti leneşi incompetenţi ” încât am ajuns să fac ce urăsc la altii … să etichetez oameni fără a gândi.
Cu toate că îmi e foarte greu va trebui să petrec ceva mai mult timp comunicând. În fond poţi spune că e “timp pierdut” doar după ce îl pierzi.

Concluzia

E generală. Oamenii care ŞTIU şi, pe deasupra, mai şi FAC ceva sunt cei care se zbat, nemulţumiţi în permanenţă şi în continuă auto-perfecţionare.
Noi, ca popor, excelăm (când excelăm) tocmai pentru că trebuie să ne zbatem mai rău ca alţii.
Mă bucur că a trebuit să ma zbat. Sunt sigur că nu o să uit asta nici când “o sa ma fac eu mare” si o sa conduc lumea.

L.E:
Poate pentru că ne terminam copilăria mai devreme ? Cum ar trebui. Neapărat citiţi articolul. Excelent.

Dar nu despre asta era vorba. Ideea este că am simţit de câteva ori “obligaţia” de a scrie şi cu toate ca am ceva (multe idei ) începute ca draft-uri nu am concretizat nimic. Nu am avut chef sau inspiraţie.

La un pahar de vorba cu mine am constatat că îmi place să scriu, să îmi exprim ideile dar că am alte priorităţi. Şi am mai constatat că o idee se conturează în ceva mai mult de 2-3 zile. Precum ne spunea noua o profesoară “numără de 2 ori până la 10 şi după aia spune ce vroiai”.
Mi-e … scârbă, să zicem… de “blogger”-ii care au blog doar pentru că cineva i-a băgat în seamă. Screm zilnic câte un post, îşi dau cu părerea despre orice, doar doar nu le pleacă vizitatorii. Oamenii pe care Google “i-a scos din foame” şi care fac o meserie din scrierea unui jurnal online.

Nu mi-am pus nici un fel de google analytics sau statistică pe blog. Scriu pentru plăcerea mea, citeşte cine vrea şi are plăcere.
Nu am de gând să îmi scot blog-ul “la produs” pentru că “am ceva vizitatori”.

Ce am văzut ?

Am văzut nişte “zei” ai industriei care în forma lor lumească arată mai banal decât trei sferturi din populaţia ţării. Am văzut un Zak Greant pasionat de ceea ce face, “pe val” încă de când valul nu era. Un Brian Behlendorf degajat şi foarte modest pentru un om care a participat la crearea valului. Kurt von Finck un american tipic, energic şi vorbăreţ. Am mâncat bomboane cu vodka de la Michael (Monty) Widenius.
Şi multe alte lucruri bune şi oameni excepţionali ( nu spun pupincurisme da? ). Nu pot să îi enumăr pe toţi dar pe mulţi îi veţi regăsi in lista conferenţiarilor.

Am mai văzut oameni pasionaţi de ceea ce fac dar şi oameni ce au venit cu speranţa de a afla “the next big thing” din care ar putea să scoată şi ei bani. Prea pe partea materiala… dacă mă înţelegeţi.

Ce concluzii de business am tras?

Din prezentările făcute am înţeles că dezvoltatorii de soft open source se bazează pe vânzarea de servicii, de la consultanţă până la personalizarea aplicaţiei.
Monty spunea că veniturile din servicii ale MySQL se ridică până la 50% din cifra de afaceri.
Toţi au promovat un model de afacere ce se bazează pe creearea unei comunităţi în jurul softului lansat.
Şi cum în mod clar nu am o idee revoluţionară în domeniu sau măcar de nişă… evident că voi căuta un proiect la a cărui comunitate să mă alătur şi la a cărui dezvoltare să particip.

Ce concluzii personale am tras ?

Iniţial, când m-am înscris, m-am uitat la “ofertă” ca tot românu’ … “tare frate !”.
La sfârşitul conferinţei am avut ocazia, încă o data (sper că ultima), să simt pe propria piele cât de uşor poţi trece de la “profesionist” la “ignorant”.

Ştiţi filmele alea de căcat cu happy-end şi multe pupături şi lacrimi la final ? Toate au un mesaj ce îndeamnă la socializare si comunicare.
Filmul a fost totalmente diferit (şi excelent) dar concluziile sunt aceleaşi.
O fi timpul relativ în teorie dar în practică e foarte finit … maxim 18 ore pe zi poţi să le dedici activităţilor conştiente.
Scârbit de marea de “consumatori” “trendy” şi mediocri am ratat interacţiunea cu OAMENI. Ba chiar mai grav, am ignorat existenţa unora ce nu se leagă direct de domeniul meu.

Am constatat că trebuie să dedic mai mult timp comunicării în mod clar.
Primii paşi i-am făcut alăturându-mă iniţiativei GeekMeet pornită de Filip

Nu cred că există om care să nu îşi fi pus problema asta măcar o dată. În cel mai greu moment al vieţii sau în culmea visării.
De ce nu poate fi pace când toţi sunt “oameni buni”, “creştini iubitori” sau pacifişti ?

Pentru că omul iubeşte extremele, iubeşte excesele.

Câţi nu aţi visat să mâncaţi prăjituri, portocale, banane sau altceva până nu mai puteţi? să nu mai vreţi niciodată ?
Câţi nu aţi mâncat cireşe cu tot cu sâmburi în speranţa cî vă va creşte un cireş în burtă şi veţi fi mereu sătui de cireşe ?

Dar toţi creştem… putem cumpăra banane, prăjituri şi cirese până ne ies pe nas. Dacă avem bani.
Şi uite aşa banii devin un nou scop de exces.
Dar “excesul” banilor nu poate fi raportat la persoana proprie aşa cum ai face-o cu portocalele.

Trebuie să te raportezi la cei din jur şi banii lor. Iar cand faci asta, pentru a fi un exces, unii trebuie să aibă MULT iar alţii PUŢIN.
Drept urmare “bine” nu va fi niciodata.
Pentru că suntem defecţi din naştere sau ne defectăm pe drumul dintre cireş şi lemnul de cireş. 4 bucăţi scândură lemn cireş.

De ce nu e bine să fie “bine” ?

Nu ştiu de unde dar îmi vine în minte următoarea frază “eram atât de preocupaţi dacă “putem” să facem încât nu ne-am pus niciodată problema dacă “trebuie” să facem “.
Trebuie să analizăm şi alternativa. Existenţa acestui “bine” general.

Primul efect vizibil e suprapopularea. Omul, ca un animal ce este, după ce are vizuina lui şi burta plina, fute. Că aşa e instinctul. Şi uite cum binele (aparent) strică treaba.

Un al doilea efect este scăderea calităţii generale a populatiei. Binele prelungit prosteşte. De ce credeţi că au ajuns americanii aşa de proşti şi ignoranţi ? De ce au nevoie să importe permanent specialişti şi cercetători ?

“Binele” este chiar imoral faţă de strămoşii noştri care au luptat pentru supravietuire, cu animale sau cu alt “el”.
Cât timp datele problemei nu se schimbă radical şi omul nu devine acea fiinţă superioară, detaşată de orice ţel material, rămâne un lucru imoral.
Sau până când nu rămâne un locuitor la mia de kilometri pătraţi (© Cheloo). Ceea ce îmi doresc.

Raspunsul din ROMANIA a unui om bine informat, referitor la mesajul : Basescu demis de CORUPTI.

Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebue idealizat. Este si el un produs al sistemului ” ticalosit ” pe care il condamna, este un tip de “mitica” smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste ( nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii , cu acte sau nu ).

Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu poate fi garantat decit de America (prin intermediul NATO si direct) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca reformarea justitiei si ruptura de comunism . Si de aicea i se trage., fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la interesul tarii.

In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani

Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:

• PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus
• Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru Rusi, acum cind Romania este membra a EU
• Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu (il cunosc bine si pe acesta), general sub acoperirie inainte de 1989 si cel prin firma caruia ( CRESCENT) se operau ianinte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii

Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:

• UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in Secuime
• Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti

Ce i-a deranjat pe Rusi:

1. Declaratiile clare pro-americane si anti-rusesti ale lui Basescu , de doi ani incoace . L-a repezit pe ministrul de externe rus , care “regreta” ca Romania nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu, ultima oara pentru 50 de ani. Apoi , a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc.
   Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistrie, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2. Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu.
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL (Dinu Patriciu) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina (implicat Codrut Seres, fostul ministru al econiomiei, omul lui DanVoiculescu ALPROM fiind proprietate ruseasca directa) care ar stinjeni interesele economice expansioniste rusesti
4. Condamnarea drept ” criminal si nelegitim ” a regimului comunist ( Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit ), acum cind Putin declara ca detramarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare greseala a sfirsitului secolului 20.

Situatia, din pacate le este favorabila Rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu Rusia , prin exponentii ei din Romania.

1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o “iron lady” si este preocupata in a-i giugiuli pe Rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.>

Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.

Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania. Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri: prima va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele.

Hotaririle instantelor juducare romanesti nu vor avea puteri in Uniunea Europeana. Stiti ce inseamna asta, in special in ceeace priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic “afront” adus unei companii straine sau unui cetatean strain, orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti.
Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.

Ce trebuie facut? Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada. Te rog daca poti, trimite acest raspuns la cei care ti-au trimis mesajul si la altii.

Precum am spus şi la început… trebuie citit cu titlu informativ. Tocmai din acest punct de vedere trebuie analizat.
Începe prost. Începe printr-o metodă clasică de câştigat simpatia. Recunoaştem la început greşelile personale şi punem pe tapet toate motivele de contra-împunsătura ca până lă la final cititorul să uite de ele furat fiind de “gravitatea” faptelor prezentate.
Continuă prost încercând să ne facă să credem că cineva care cunoaşte personal atâtea personalităţi politice se apucă să dea mailuri în loc să participe la un talk-show unde hienele rating-uli atât aşteaptă … “SENZAŢIONAL !”

Din păcate atât se poate spune sigur despre acest mesaj. De aici încep doar presupuneri. Bazate pe fapte ce au o oarecare fond real.
Nu pot să spun decât că în unele privinţe sunt sigur:
Nu se poate să avem în parlament lăutari şi semianalfabeţi.
Nu se poate ca un deputat, în patru ani de mandat, să nu facă un proiect de lege.

Acum este de citit (în acelaşi mod informativ) şi site-ul lui Băsescu care în mare ne spune acelaşi lucru.
Mă uit la Wikipedia în română şi, cu tristeţe, mă întreb dacă nu cumva un străin (venit de doar 2 ani în România) avea drepate când îmi spunea
“Aici se doreşte ca oamenii să fie proşti. Nu se poate ca toate posturile de televiziune să aiba aşa calitate jalnică a emisiunilor. Numai telenovele, numai probleme, numai gangsteri, numai violuri. Informarea este nulă.”

Promit ca până la începutul lunii iunie să realizez măcar unul din proiectele cu care sper să schimb ceva.

PS.
Voi vota cu Băsescu. În speranţa că va susţine votul uninominal şi va dizolva parlamentul.
Şi că după ce va termina cu ei va redeschide dosarele privatizărilor.
Şi că la final va redeschide dosarul Flota ca să îşi ia cinstit partea de puşcărie.
Pula. Nu avem noi aşa coaie în ţara asta.

• Firefox - nu sunt expert în software dar am observat ceva mai multă stabilitate şi protecţie. totuşi motivul principal pentru care îl folosesc sunt add-on-urile EXTREM de utile:
  • HTMLValidator - getting better and better…
  • Firebug - viaţa şi development-ul fără el sunt o iluzie
  • Measure It - pentru momentele în care te cerţi cu designer-ul pentru 3 pixeli …
  • ColorZilla - când vrei să furi repede o culoare de pe un site vizitat
• Scite - editor ( de curând am sesizat că i-am ignorat puţin putere mulţumindu-mă doar cu modificări ale coloritului )
  Am profitat de ceva timp liber şi am testat mai multe editoare si IDE-uri. În Scite îmi lipsea un FTP sau SVN direct.
  Şi ştiţi situaţia aia în care găseşti ceva fix în ultimul loc în care cauţi ? E … pe aia am păţit-o.
  Cu toate că stiam de ceva vreme de portarea TextMate-ului pe Windows (sper si Linux în curând) sub formă de E-TextEditor doar de curând l-am testat. Este un Scite cu +++ :). Luv it. Mertită toţi cei 35$.
• DBDesigner - vechi, cu bug-uri DAR gratis şi foarte util în momentul în care ai nevoie să “vezi” relaţionarea bazei de date
• Thunderbird - pentru miile de fan-mails

Evident dacă aveţi ceva cunoştinţe de soft-uri mirobolante ce îmi simplifică munca la minim (poate nici nu mai trebuie să gândesc) ar fi excelent.