anarhism.ro

O “discuţie” recentă de pe mailing list-ul rophp de la yahoo.com m-a determinat să îmi adun gândurile despre o idee mai veche.

De ce sunt buni programatorii români ?
De ce avem ŞI programatori buni ?
(discuţia de aici m- determinat să fiu mai clar, mulţumiri celor care au avut bunul simţ să citească înainte de a comenta )
Şi asta o spun mulţi de “afară” nu ei.

Pentru că, spre deosebire de cei din alte ţări, aici trebuie să te zbaţi mult pentru a face ceva pe plan profesional.
Dacă la ei ai laboratoare dotate cu aparatură de ultimă oră la noi găseşti osciloscoape din ‘70 primite donaţie.
Dacă la ei ai acces la biblioteci cu zeci de mii de titluri la noi completezi 10 fişe pentru a obţine o carte. Care carte e în 3 exemplare pentru că “o găsiţi şi la chioşc, e a lu’ domn’ profesor x” si costă cât jumătate din salariul mediu.

Dar suntem români şi trecem şi peste asta… mai împrumutăm de la prieteni, mai căutăm pe net. Ne chinuim puţin şi rezolvăm.

Începem frumos munca în domeniul ales. Dar ca să munceşti ai nevoie de x programe instalate. Ai nevoie de un server de test. Ai nevoie de teste in retea cu diverse configuratii.
Sysadminul e de obicei un tip care a venit pe bani puţini “ca să înveţe şi el”. Asta pe nervii tăi cât timp stai fără reţea sau server. (more…)

În ultima vreme am fost foarte ocupat, mi-am schimbat job-ul, m-am implicat în 2 proiecte mărişoare şi am început redesign-ul scheletului (colecţia de funcţii ) folosit în fiecare aplicaţie (da… sunt prea prost/încăpăţânat să folosesc un framework … voi scrie eu şi despre asta ).

Dar nu despre asta era vorba. Ideea este că am simţit de câteva ori “obligaţia” de a scrie şi cu toate ca am ceva (multe idei ) începute ca draft-uri nu am concretizat nimic. Nu am avut chef sau inspiraţie.

La un pahar de vorba cu mine am constatat că îmi place să scriu, să îmi exprim ideile dar că am alte priorităţi. Şi am mai constatat că o idee se conturează în ceva mai mult de 2-3 zile. Precum ne spunea noua o profesoară “numără de 2 ori până la 10 şi după aia spune ce vroiai”.
Mi-e … scârbă, să zicem… de “blogger”-ii care au blog doar pentru că cineva i-a băgat în seamă. Screm zilnic câte un post, îşi dau cu părerea despre orice, doar doar nu le pleacă vizitatorii. Oamenii pe care Google “i-a scos din foame” şi care fac o meserie din scrierea unui jurnal online.

Nu mi-am pus nici un fel de google analytics sau statistică pe blog. Scriu pentru plăcerea mea, citeşte cine vrea şi are plăcere.
Nu am de gând să îmi scot blog-ul “la produs” pentru că “am ceva vizitatori”.